vineri, 12 decembrie 2014

Întâlnirea de la Fanar a avut loc ca anticipare a comuniunii depline

Papa Francisc s-a referit în mod public la Mitropolitul ortodox Ioan Zizioulas de Pergam ca la cel mai mare teolog creştin în viaţă. Iar Joseph Ratzinger, de asemenea, l-a respectat mult când era Papă. Mitropolitul de Pergam, anterior membru al Sinodului Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, a participat duminică, 30 noiembrie 2014, la Sfânta Liturghie în sărbătoarea Sfântului Andrei, alături de Papa Francisc şi de Cardinalul secretar de stat Pietro Parolin, în biserica patriarhală Sfântul Gheorghe din Fanar.
Mitropolitul Ioan, care co-prezidează Comisia Mixtă Internaţională de Dialog între Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe, a fost impresionat de cuvintele Episcopului Romei rostite cu acea ocazie, cu precădere atunci când Papa a declarat că, în contextul eforturilor depuse pentru a realiza unitatea deplină între creştinii catolici şi cei ortodocşi, Biserica Catolică “nu intenţionează să impună vreo condiţie cu excepţia aceleia a mărturisirii de credinţă comune”.
- Înalt Preasfinţite, Papa Francisc a rostit în Fanar cuvinte cu ecou.
– Venind din partea unui Papă, acele cuvinte sunt, într-adevăr, cu ecou, şi reprezintă un mare pas înainte pe care ortodocşii îl vor aprecia; pentru că, pentru multe secole, ortodocşii credeau că Papa vrea să-i subjuge. Acum vedem că acest lucru nu este, în niciun fel, adevărat. Accentul pe care el l-a pus pe a mărturisi şi a împărtăşi aceeaşi credinţă e, de asemenea, important. A mărturisi aceeaşi credinţă e singura bază a unităţii noastre. Dificultatea stă în a recunoaşte ce este credinţa comună. Noi trebuie să mărturisim această credinţă împreună pentru a fi în deplină comuniune.
- Ce criteriu ar trebui urmat?
– Pentru noi, membrii Bisericii Ortodoxe, credinţa comună care face posibilă comuniunea deplină este cea mărturisită la cele şapte Sinoade ecumenice ale primului mileniu. Trebuie să clarificăm, din punct de vedere catolic, dacă o credinţă comună care face posibilă comuniunea sacramentală ar trebui să includă anumite doctrine şi definiţii dogmatice care au fost stabilite în mod unilateral de către Biserica Catolică. Acest punct trebuie clarificat pentru a determina ce consecinţe concrete ar putea să decurgă din cuvintele Papei din Fanar.
- Are de-a face această clarificare cu rolul Papei şi slujirea lui?
– Desigur. Dacă criteriul de referinţă luat în considerare ar fi înţelegerea comună a rolului Episcopului Romei care a prevalat în primul mileniu, atunci nu ar fi nicio problemă. Ştim că în cel de-al doilea mileniu au apărut concepţii diferite despre papalitate. Iar acest lucru s-a situat în centrul lucrărilor Comisiei de Dialog Teologic între Bisericile Catolică şi Bisericile Ortodoxe pentru ani de zile. În primul mileniu, problema din jurul primatului Episcopului Romei nu se referea la el ca persoană, ci ca întâistătător al Bisericii sale. Când vorbim despre primat, ne referim la primatul Bisericii Catolice a Romei, exercitat de Papă, care este Episcop al acelui scaun.
- E doar unitatea creştină un interes pentru creştini?
– În discursul ţinut la încheierea Liturghiei din sărbătoarea Sf. Andrei, Patriarhul Bartolomeu a reiterat faptul că Biserica nu există pentru ea însăşi, ci pentru întreaga lume; pentru mântuirea bărbaţilor şi femeilor care trăiesc în lume. Unitatea mai ajută la a da o mărturie mai puternică în faţa problemelor care afectează lumea şi societatea de astăzi; probleme de mediu, de exemplu, legate de protejarea creaţiei. Acesta este un alt mesaj important care a fost transmis în timpul vizitei Papei în Fanar.
- Unii spun că creştinii ar trebui să lucreze împreună la rezolvarea problemelor concrete, lăsând la o parte încercările lor de a vindeca diviziunile teologice şi sacramentale. Ce credeţi?
– Obişnuim să facem diferenţă între cooperare şi aspiraţiile de unitate. Nu cred că “colaborarea” este suficientă. Cea mai mare dorinţă a noastră este de a ajunge la comuniunea deplină în ceea ce priveşte Euharistia şi structurile Bisericii. Aceasta nu este încă posibilă, dar, de asemenea, nu este un lucru pe care îl putem uita sau pune de-o parte.
- Patriarhul Ecumenic a afirmat ca Papa Francisc a reaprins speranţa printre credincioşii ortodocşi, asigurându-i că Bisericile se vor întoarce la comuniunea deplină în timpul pontificatului său.
– Actualul Papă a oferit nişte semne foarte importante care ne dau speranţa că se va face un progres rapid în dobândirea comuniunii depline. Modul în care îşi îndeplineşte slujirea îndepărtează numeroasele îngrijorări şi temeri ale trecutului, Odată cu actualul Episcop al Romei, vedem un ministeriu a dragostei şi al slujirii. Iar acest lucru este, într-adevăr, un pas înainte. Mai mult, în unele părţi ale lumii precum Orientul Mijlociu, creştinii suferă şi persecutorii lor nu se opresc pentru a-i întreba dacă sunt catolici sau ortodocşi; tot ceea ce contează este că sunt creştini. Acest lucru înseamnă că, dinafară, suntem văzuţi ca o singură familie, diviziunile cu care ne-am obişnuit neducând la nicio consecinţă. Acest lucru sugerează, de asemenea, că, fie că ne place fie că nu, cu acest Papă şi în circumstanţele de acum atât de multe oportunităţi ni se prezintă din punct de vedere ecumenic.
- În drumul de întoarcere dinspre Istanbul, Papa Francisc l-a citat pe Patriarhul Athenagoras care sugera că, pentru a face progrese pe drumul unităţii depline, toţi teologii trebuie să fie trimişi pe o insulă pentru a discuta în timp ce Bisericile îşi continuă treaba. “Dacă aşteptăm ca teologii să ajungă la o înţelegere”, a spus Papa, “acea zi nu va veni niciodată!”
– Da, acest lucru ar putea fi adevărat. Dar, în acelaşi timp, istoria ne spune că teologia a divizat Biserica. Acum, aşadar, teologia trebuie să sprijine vindecarea şi a unificarea Bisericii. Nu putem ignora neînţelegerile teologice care au cauzat diviziune în Biserică.
- Sinodul Panortodox care urmează să aibă loc în 2016 se va ocupa de chestiunea unităţii cu Biserica Catolică?
– Poate, dar doar în termeni generali. Ar putea fi timpul potrivit pentru a aprecia marii paşi înainte care au fost făcuţi. Dar nu cred că vom vedea mai mult de atât. Accentul va fi pe problemele deja existente în lumea ortodoxă.
- Ultimele discuţii teologice dintre Bisericile Catolică şi Ortodoxe nu au dus la multe rezultate, în special datorită diviziunilor care au apărut între Bisericile Ortodoxe. Cum explicaţi acest lucru?
– Este important ca Bisericile Ortodoxe să fie unite. Din păcate, îi văd pe unii ortodocşi adoptând vechile atitudini de ostilitate faţă de Biserica Catolică şi faţă de papalitate. Iar acest lucru cu siguranţă nu face situaţia mai uşoară.